ProZ.com translation contests »
7th ProZ.com Translation Contest: "Sports" » English to Romanian » Entry by Andreea Ciurea

Source text in English

Translation by Andreea Ciurea (#5497)

Winters used to be cold in England. We, my parents especially, spent them watching the wrestling. The wrestling they watched on their black-and-white television sets on Saturday afternoons represented a brief intrusion of life and colour in their otherwise monochrome lives. Their work overalls were faded, the sofa cover—unchanged for years—was faded, their memories of the people they had been before coming to England were fading too. My parents, their whole generation, treadmilled away the best years of their lives toiling in factories for shoddy paypackets. A life of drudgery, of deformed spines, of chronic arthritis, of severed hands. They bit their lips and put up with the pain. They had no option but to. In their minds they tried to switch off—to ignore the slights of co-workers, not to bridle against the glib cackling of foremen, and, in the case of Indian women, not to fret when they were slapped about by their husbands. Put up with the pain, they told themselves, deal with the pain—the shooting pains up the arms, the corroded hip joints, the back seizures from leaning over sewing machines for too many years, the callused knuckles from handwashing clothes, the rheumy knees from scrubbing the kitchen floor with their husbands' used underpants.

When my parents sat down to watch the wrestling on Saturday afternoons, milky cardamon tea in hand, they wanted to be enter­tained, they wanted a laugh. But they also wanted the good guy, just for once, to triumph over the bad guy. They wanted the swaggering, braying bully to get his come-uppance. They prayed for the nice guy, lying there on the canvas, trapped in a double-finger interlock or clutching his kidneys in agony, not to submit. If only he could hold out just a bit longer, bear the pain, last the course. If only he did these things, chances were, wrestling being what it was, that he would triumph. It was only a qualified victory, however. You'd see the winner, exhausted, barely able to wave to the crowd. The triumph was mainly one of survival.
Înainte, iernile erau reci în Anglia, iar noi, adică părinţii mei în special, le petreceam uitându-ne la lupte. Luptele la care se uitau ei la televizoarele lor alb-negru în după-mesele de sâmbătă reprezentau o pată mică de viaţă şi culoare în vieţile lor altfel monocrome. Combinezoanele lor de lucru erau uzate, la fel şi husa canapelei, neschimbată de ani de zile, iar amintirile despre tinereţile lor dinainte să ajungă în Anglia dispăreau şi ele încetul cu încetul, ca şi culorile combinezoanelor. Părinţii mei, toată generaţia lor de fapt, şi-au irosit cei mai buni ani din viaţă muncind pe brânci în uzine pentru un salariu amărât. O viaţă întreagă de trudă, de spinări curbate, artrite cronice şi mâini crăpate. Au înghiţit în sec şi au suportat durerea. Nu aveau de ales. În mintea lor au încercat să se baricadeze, să ignore faptul că colegii de muncă erau piele şi os, să nu se revolte împotriva sporovăitului supraveghetorilor, iar, în cazul femeilor indiene, să nu facă mare caz când erau lovite de soţi. Suportă durerea, îşi spuneau, împacă-re cu durerea – durerea acută din braţe, din articulaţiile măcinate ale şoldului, durerea crizelor de spate datorate aplecatului deasupra maşinilor de cusut prea muţi ani, durerea din mâinile pline de bătături de la spălatul rufelor manual, durerea din genunchii reumatici datorită frecării podelei bucătăriei cu lenjeria veche a soţului.

Când părinţii mei se aşezau să se uite la meciurile de lupte în după-mesele de sâmbătă, cu cana de ceai cu lapte în mână, doreau să fie distraţi; vroiau să râdă. Însă mai vroiau de asemenea ca tipul bun să-l bată măcar odată pe cel rău. Vroiau ca bătăuşul guraliv să primească în sfârşit ceea ce merită. Se rugau ca cel bun, zăcând pe covor, blocat într-o priză cu deget dublu sau chircit de durere pe covor protejându-şi rinichii, să nu se dea bătut. Dacă ar putea să mai reziste un pic, să suporte durerea, să reziste până la sfârşit. Dacă ar putea face toate acestea, ar avea şanse mari să învingă, luptele fiind un astfel de tip de sport. Dar a fost numai o victorie la puncte. Vedeai învingătorul, epuizat, abia putând să salute mulţimea. Triumful era în principal acela de a fi supravieţuit.